GALANTERIE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de atenție, de curtenire, de amabilitate, de gentilețe (față de femei). Se înclină cu o galanterie îndurerată. DUMITRIU, B. F. 38. Plăcerile vînătorii, cu tot cortegiul lor de lux și de galanterie, era numai petrecerea favorită a regilor și a fericiților de pre această lume. ODOBESCU, S. III 57. Galanteria dumitale... mă încîntă, deși mă îngrijește că n-oi pute îndestul răspunde la opiniunea ce vă faceți de mine. NEGRUZZI, S. III 62. 2. (Cu înțeles colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (nasturi, mănuși, fulare, cravate etc.). Magazin de galanterie. Raion de galanterie.