geampará și (maĭ vechĭ) ceampará f. (turc. čalpara, d. pers. čarpare [čar, patru, și pare, bucată]. V. para). Pl. Păcănitorĭ, tasurĭ, castanete (patru bucățele de lemn cu care păcănesc dansatoarele). Fig. Cîntec: a trage niște geamparale. Est. (geambarale). Nuneasca, hora de după ospățu de cununie. – Și zampará (după ngr.).