GEBHANEA s.f. (Mold., ȚR) Muniții constînd mai ales în materiale explozive. A: Oameni, zaphanale, pușce. PSEUDO-AMIRAS. Pentru treaba gebehănelii, a zaharealei și a tunurilor. IM 1754, 1^v. Au lăsat în tabără, țoale carele . . . și gebhaneaua. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NE-CULCE; IM 1754, 72^r. B: Iară Gebegi-basa să facă zapt gebhaneaua. IM 1730, 101^r; cf. IM 1730, 3^v. Variante: geabhana (NECULCE), geabhană (NECULCE), gebehanea (NECULCE; IM 1730, 3^v; IM 1754, 1^v), zaphana (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: tc. cebhane.