ghiont smn [At: NECULCE, ap. LET. II, 209/14 / V: gi~ / Pl: ~nți, ~uri sn / E: nct] 1 Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l îmbrânci, a-i atrage atenția la ceva etc.) Si: (pop) brânci, ghiold. 2 Pumnul strâns cu care înghiontim pe cineva. 3 (Reg; gmț; lpl) Sarmale.