GINTĂ, ginți, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun și formează unitatea de producție fundamentală a societății primitive. P-un șes larg sînt adunate Gințile din Himalaia. COȘBUC, P. I 72. ♦ (Învechit) Neam; origine. Multe morminte din timpii barbari și chiar din primii secoli ai creștinismului... ne-au dovedit, la deschiderea lor, persistența acestui uz la popoarele de gintă teutonică. ODOBESCU, S. II 198. ◊ Dreptul ginților = dreptul internațional. – Pl. și: (învechit) ginte (NEGRUZZI, S. I 201).