GNATO- „falcă, maxilar, mandibulă”. ◊ gr. gnathos „falcă” > fr. gnatho-, germ. id., engl. id., it. gnato- > rom. gnato-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru lipsit de toate părțile cutiei craniene, cu excepția mandibulelor; ~graf (v. -graf), s. n., instrument medical pentru măsurarea forței mușchilor masticatori; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a unui maxilar; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a mucoasei maxilarelor; ~stat (v. -stat), s. n., aparat utilizat în ortopedia dentară pentru precizarea anomaliilor dentare și maxilare; ~stome (v. -stom), s. n. pl., subîncrengătură de vertebrate cu fălci mobile, cuprinzînd peștii și tetrapodele.