GOLAȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări, mai ales despre puii lor) Fără pene. Ciripiți acolo, Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Cîntă cucul singuraș (= singurel) Și-o lăsat puii golași. MARIAN, O. II 206. La poalele lor cuibează vulturii... cei suri, al căror cioc... răsare hidos din ale lor grumazuri jupuite și golașe. ODOBESCU, S. III 16. ♦ (Despre copaci) Fără frunze. Împrejurul ogorului se ridicau fagi înalți, aproape în întregime golași, desfrunziți, negricioși și nemișcați. DUMITRIU, N. 146. 2. (Despre locuri, munți etc.) Lipsit de vegetație, mai ales de copaci. Dar nu era nimeni în lung și-n lat decît vîntul peste stepa golașe și stearpă. DUMITRIU, B. F. 57. Pe malurile acelea golașe și sure. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.