grabă sf [At: PRAV. 316 / V: grab, ~bi sn / Pl: (înv) grăbi^[1] / E: grăbi] 1 Dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede. 2 Iuțeală cu care se face ceva Si: grăbire (1), zor, (înv) grăbnicie. 3 (Îe) A avea ~ mare sau a-i fi cuiva (de) ~ A fi grăbit (2). 4 (Îlav) În ~, cu ~ (înv cu grab), pe ~, în ~ba mare Grăbit (3). 5 (Îal) În pripă. 6 (Îal) În mod precipitat. 7 (Îal) Repede. 8 (Îlav) Mai în ~ Mai curând. 9 (Îal) Mai ușor. 10 (Îal) Mai bine. 11 (Înv; îs) Moarte de ~ Moarte accidentală. corectat(ă)