GREUTATE, greutăți, s. f. I. 1. Forța cu care un corp este atras spre pămînt în virtutea legii gravitației. Unitatea de greutate e gramul-forță. ◊ Centru de greutate v. centru. ♦ Apăsarea pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe orizontale pe care se sprijină. S-a lăsat cu toată greutatea pe scaun. Podelele trosneau sub greutatea lui. ▭ A predat o pereche de boi, obținînd un spor de greutate de 110 kg de fiecare bou contractat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2908. ◊ Greutate specifică = greutatea unității de volum dintr-un anumit corp; fig. importanță, valoare proprie a unui lucru. Importanța industriei de stat constă nu atît în greutatea ei specifică actuală, ci în perspectivele ei de dezvoltare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 148. Greutate atomică = raportul dintre greutatea atomului unui element și a șaisprezecea parte din greutatea atomului de oxigen. Greutate brută sau netă v. brut, net. Greutate hectolitrică v. hectolitric. 2. Povară, sarcină, încărcătură. Pajura neagră au zburat cu dînsul și cu acea grozăvie de greutate pe spatele sale spre lumea albă. SBIERA, P. 87. ◊ Fig. Și mama s-o sfădit, cu el, că de-acu toată greutatea cîmpului o să cadă pe spatele ei și ale mele. BUJOR, S. 58. ♦ Fig. Senzație de apăsare sau de oboseală. Frică în adevăratul înțeles al cuvîntului nu-mi era, dar simțeam o greutate în piept, o presimțire tristă parcă. SADOVEANU, O. VI 9. Pe inimă-mi se pune o greutate rece. ALECSANDRI, P. A. 130. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o grijă mare. Simții că mi se luă o greutate de pe inimă. NEGRUZZI, S. I 10. 3. (Mai ales la pl.) Bucată de metal care reprezintă o anumită măsură de greutate (I 1). Serie de greutăți. ♦ Bucată de metal (sau de orice alt material) avînd diverse forme și mărimi și îndeplinind anumite funcții într-un mecanism. Ceasornicul din părete, sfîrîindu-și lănțișoarele cu greutăți, cîntă cucu de nouă ori. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. 4. (Sport; mai ales la pl.) Halteră. ♦ (Atletism) Bilă rotundă de metal care se aruncă cu mîna. II. (În sens abstract) 1. (Mai ales la pl.) Lucru greu de făcut, greu de rezolvat, greu de învins; dificultate, piedică. Cînd era să intrăm la d-nul profesor, deterăm de o nouă greutate. Huțu nu voia de loc să intre. SLAVICI, O. I 79. În calea aceasta întîlni niște greutăți și mai mari. ISPIRESCU, L. 57. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = foarte greu, anevoie (de tot). Pe poartă, prin umbra teilor, se arătă părintele Dragomir, înaintînd cu greutate și pufuind de puterea arșiței. SADOVEANU, F. J. 341. O haraba întreagă [de salate] aș fi în stare să mănînc și parcă tot nu m-aș sătura. – Te crede moșul, nepoate, dar cînd ai ști cu ce greutate se capătă! CREANGĂ, P. 211. 2. Influență, trecere, importanță, autoritate, putere. ◊ Loc. adj. Cu greutate = cu trecere, cu vază, influent. Fiind oameni cu greutate, se crezură totuși datori să păstreze o vreme obrazuri îngîndurate. VORNIC, P. 127. O altă masă, aproape de scenă, era rezervată unor agenți de vapoare, oameni cu greutate în comerțul portului. BART, E. 369. ♦ Valoare documentară, putere de convingere. 3. Gravitate. Greutatea pedepsei. Greutatea vinei.