GROAPĂ. Subst. Groapă, gropiță (dim.), gropușoară, gropan (augm.); cavitate, adîncitură, concavitate, scobitură, scorbură; rîpă, surpătură, hîrtop, hobîc, rătăcană (reg.), rătăcanie (reg.); ponor (pop.), dolină, hududoi (reg.); văgăună, fundătură, scufundătură, mîncătură; vizuină, vizunie (pop.), viezurină (rar), bîrlog, gaură, crăpătură, ascunzătoare. Săpătură, șanț, debleu; rigolă, canal; tranșee. Mormînt, mormințel (dim., pop.), gropniță. Crater, crater vulcanic, crater meteoritic; crater lunar, circ lunar; pîlnie. Prăpastie, abis (fig.), genune (livr.), hău, noian, precipițiu (înv.). Fîntînă, fîntîniță (dim., rar), fîntînioară (rar), fîntînea (rar), puț. Gropiș. Adj. Plin cu gropi, cu gropi, gropit (reg.); prăpăstios. Vb. A face gropi, a săpa; a scobi; a adînci, a face o gaură în pămînt; a săpa o fîntînă. V. adîncime, subterană, vale.