GROPAN, gropane, s. n. (Regional) Augmentativ al lui groapă. Începu să caute un loc prin grădină, să sape un gropan, o mică fîntînă a lui. PREDA, Î. 158. Toate jivinile cîte se tîrăsc prin țărînă și cîte se ascund pe sub pămînt, toate îl cunoscură pe dînsul de stăpîn... mișunii cei cu gropanele pline de grîne, și șobolanii din smîrcuri. ODOBESCU, S. III 185. – Variantă: gropană (ALECSANDRI, P. P. 74) s. f.