GRĂMADĂ. Subst. Grămadă, grămăjoară (dim.), grămăjuie (pop.), îngrămădeală, îngrămădire, grămădeală (pop.), grămădire (pop.), morman, maldăr, măldăruș (dim.), cladă (reg.), cladără (reg.), mîglă (reg.), posmol (înv.), momîie, mogîldeață, nămol (fig.), pală; vraf, teanc; claie, clăiță (dim.), plastă (reg.), șiră, gireadă (reg.), stog, stogușor (dim.), căpiță, căpicioară (dim.), ploscă (reg.), purcoi, purcoiaș (dim.), porșor (reg.), porcan, glugă; stivă; bocșă (reg.); plivitură. Vb. A îngrămădi, a grămădi (pop.), a vozî (reg.), a clădi, a măldări (rar), a face clăi, a clăi (reg.), a face căpițe, a căpiți (rar), a stivui, a stiva (rar), a fi (a sta) purcoi, a fi (a sta) grămadă. Adv. Cu grămada, la grămadă, claie peste grămadă. V. dezordine, mulțime.