GÎNDI vb. (Mold., Ban., Trans. S) A ține seama, a avea grijă, a-i păsa. A: Țăranii de darurile lui Dumnedzău puțin gîndesc. VARLAAM Nice gîndi de logodnic. DOSOFTEI, VS. [Porcii] De cîte ori adease să gonesc din grădinile ceale cu legumi ... dară ei nimică gîndindu-se de aceasta, iarăși acolo să întorc. ALF, 51^v. C: Dumneata nu griji de mine și eu încă nu gîndesc de tine. FL. D 1693, 38^r. De dumnezeu nu gîndim. CSOM, 5^r; cf. MOL. 1725, 120^r. // B: Gîndiia de aceaia de care în toată vreamea să scîrbiia. MINEIUL (1776). Etimologie : gînd + suf. -i; cf. magh. gondolni. Cf. c î ș t i g a, î n c î ș t i g a.