haos sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 41/7 / P: ha-os / Pl: ~uri / E: fr chaos] 1 (Mit; Flz) Stare primitivă de confuzie generală a elementelor naturii și a materiei. 2 (Mit; Fiz; după unele legende) Prăpastie adâncă în care se găsea haosul (1) înainte de organizarea lumii. 3 (Fig) Confuzie. 4 (Fig) Dezordine. 5 (Fig) Prăpastie.