HAZLIU, -IE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor. Stare sufletească ce culminează în acea hazlie întîmplare a celor două cucoane care... sfîrșesc prin a se muta una în locul alteia! IBRĂILEANU, SP. CR. 241. Unii îmi zic ritor hazliu, Alții îmi zic palavragiu! ALECSANDRI, T. I 235. ♦ Vesel. Ce mai flăcăi sînteți și voi... fiți mai hazlii, că doar nu v-a tors mama pe limbă. CONTEMPORANUL, V. 297. 2. Atrăgător, simpatic, plăcut, nostim. Baba nu știa ce să facă de bucurie că are un băiet așa de chipos, de hazliu, de gras și învălit ca un pepene. CREANGĂ, P. 76. O prea dulce și hazlie fericire! CONACHI, P. 151. – Variante: hazlîu, -îie (DELAVRANCEA, S. 12), hazuliu, -ie (CREANGĂ, P. 164) adj.