HAZNA, haznale, s. f. 1. Rezervor subteran în care se scurg sau în care se aruncă rămășițele murdare dintr-o gospodărie. Ridicînd capacul haznalei, a intrat înăuntru. BOGZA, A. Î. 528. 2. (Învechit) Clădire, încăpere în care se păstra un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; vistierie. Munceau bieții oameni din zori pînă în puterea nopții și banii tuturor curgeau gîrlă în haznalele domnești. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. Să mai mergem și pe la haznaua împărătească, că doară n-o fi foc. ISPIRESCU, L. 371.