HEXAMETRU, hexametri, s. m. (În versificația latină și elină; și în forma exametru) Vers dactilic de șase picioare, folosit în compozițiile epice, în special în epopei. [Horațiu] îndreaptă și alungă ceea ce era prea aspru și prea gloduros în limba și exametrul părintelui satirei. ODOBESCU, S. I 48. ◊ (Adjectival) Se servi cu versul exametru și întrebuință, în două-trei cărți ale sale, forma dialogului. ODOBESCU, S. I 51. – Variantă: exametru s. m.