HORBOȚICĂ, horboțele, s. f. Diminutiv al lui horbotă; danteluță. Alături de general, pe-un scaun, sta, în cadra aceea, o bătrînică în rochie largă, albă, pe cap cu o bonetă de horboțică. CAMILAR, N. II 174. La căpătîiele lor aveau perine împodobite cu horboțică de-a bună. MACEDONSKI, O. III 126.