HOȚESC, -EASCĂ, hoțești, adj. De hoț, ca al hoților. I se păru că glasurile de pe stradă, și cerul albastru, și cîntecul hoțesc al lui tată-său sînt tot atitea semne ale biruinței. DUMITRIU, V. L. 72. S-a uitat cu ochi holbați la munteancă, văzînd-o că scoate de după șa o pușcă scurtă hoțească. SADOVEANU, B. 120.