hrubă sf [At: (a. 1793) URICARIUL, XI, 315 / V: cr~, gr~, holu~, hur~, hurublă / Pl: ~be, (reg) ~bi / E: mg huruba, hurba, pn gruba „groapă”, ucr хруба „gaura sobei”] 1 Gaură pe sub pământ Si: peșteră. 2 Pivniță mare, cu multe cotituri, nezidită Si: beci. 3-4 (Încăpere sau) galerie subterană care servește la depozitarea produselor alimentare. 5 Cavitate subterană (zidită și boltită), care servește ca loc de trecere. 6 Casă primitivă cu acoperișul de pământ. 7 (Îf cr~) Scobitură făcută în zidul pivniței, unde se păstrează diferite lucruri. 8 Parte a hornului de deasupra acoperișului casei. 9 (Lpl; îf hrubi] Deschizături făcute în tavanul unei încăperi, ca să pătrundă în pod lumina sau să iasă fumul.