HULIRE, huliri, s. f. Acțiunea de a huli; ocară, batjocură; p. ext. bîrfire, defăimare, calomniere. O creațiune artistică e prea multilaterală ca să poată fi caracterizată numai prin laude sau prin huliri. GHEREA, ST. CR. I 17. Acum, în loc de arme curate, lucitoare, Eu văd că se preferă hulirea mînjitoare. ALECSANDRI, P. III 469.