ideal, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 52 / P: i-de-a~ / Pl: ~i, ~e, (6-7) ~uri / E: fr idéal, lat idealis] 1 a Care atinge perfecțiunea Si: desăvârșit, perfect. 2 a Care ține de domeniul ideilor, al gândirii. 3 a Ireal. 4 a Imaterial. 5 a Spiritual. 6 sn Scop suprem spre care se îndreaptă conștient și metodic aspirațiile și activitatea creatoare umană în toate domeniile. 7 sn Grad suprem, foarte greu de atins într-un anumit domeniu.