idolatru, ~ă smf, a [At: NEAGOE, ÎNV. 255/24 / V: (înv) ~lola~ / Pl: ~ri, ~re / E: ngr ἐιδωλολάτρης, vsl идололатръ, fr idolâtre] 1-2 (Persoană) care se închină la idoli Si: (îvr) idolean (1-2), idolniciar (1-2), idoloslugaș (1-2), idoloslujbnic (1-2), idoloslujitel (1-2), idoloslujitor (1-2). 3-4 (Fig) (Persoană) care iubește pe cineva sau ceva în mod exagerat Si: (îvr) idolean (3-4), idolniciar (3-4), idoloslugaș (3-4), idoloslujbnic (3-4), idoloslujitel (3-4), idoloslujitor (3-4).