imaș sn [At: (a. 1805) URICARIUL, II, 129 / V: iam~, em~, inim~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: mg nyomas] 1 Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat Si: izlaz, pășune, suhat, toloacă. 2 (Trs) Vale unde cresc anini Si: prund. 3 (Trs) Loc puțin roditor. 4 (Trs; fig; pex) Om sărac Si: sărăntoc. 5 (Reg) Băligar de oaie.