IMENSITATE, imensități, s. f. Ceea ce copleșește prin proporțiile sale uriașe; întindere nemărginită, spațiu nesfîrșit. Un val străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfîrșitului. HOGAȘ, M. N. 180. Zăpada creștea mereu... toate se înecau într-o imensitate albă, neclintită. VLAHUȚĂ, O. A. 297. ♦ Mărime, proporții extraordinare. Cu cît rămîi mai mult timp la Moscova, cu atît îți dai mai bine seama de imensitatea orașului. STANCU, U.R.S.S. 51.