IMPERTURBABIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. (Livresc, despre persoane) Liniștit, stăpîn pe sine, netulburat de nimic; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă stăpînire de sine. Persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate. CARAGIALE, O. II 272. (Glumeț) Maur, calul de lemn, se balansa la fiecare lovitură, revenind la loc cu imperturbabila resemnare a făpturilor neînsuflețite. C. PETRESCU, A. 309. ◊ (Adverbial) Marin ascultă privind într-altă parte, imperturbabil. CAMIL PETRESCU, T. II 103.