INOCENȚĂ. Subst. Inocență, nevinovăție, candoare, ingenuitate, virginitate (fig.), puritate (fig.), curățenie (fig.), curăție (înv.), neprihănire; naivitate, simplitate. Castitate, virtute, feciorie, virginitate, fetie. Cinste, onestitate. Adj. Inocent, nevinovat, candid, plin de candoare, ingenuu, pur (fig.), virgin (fig.), virginal (fig.), feciorelnic (fig.), fecioresc (fig.), curat (fig.), neprihănit, nepătat (fig.), neîntinat; naiv, simplu. Cast, virtuos, feciorelnic, fecioresc, virgin, virginal. Cinstit, onest. Vb. A fi inocent (nevinovat), a nu avea nici o vină. A rămîne curat (nevinovat, pur). Adv. Cu inocență, cu nevinovăție; (în mod) nevinovat, inocent. V. cinste, moralitate, pudoare.