instrucție sf [At: NEGRUZZI, S. II, 147 / V: (înv) en~, inșt~, ișt~ / Pl: ~ii / E: fr instruction, rs инстукция] 1 Ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale Si: instrucțiune (2), învățătură, învățământ. 2 (Frî) Știință. 3 Instrucțiune (3). 4 Ordin scris sau verbal care se dă cuiva pentru a ști cum să procedeze. 5 Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii miltare. 6 (Jur) Activitate de cercetare a cauzelor penale. 7 (Îs) Judecător de ~ Magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale.