INSUFICIENȚĂ s. f. (cf. lat. insufficientia, it. insufficienza, fr. insuffisance): stare deficitară a cuvintelor din punct de vedere noțional și semantic; slăbire accentuată până la dispariție a conținutului noțional și semantic al cuvintelor. ◊ ~ noțională: slăbire accentuată sau lipsă a conținutului noțional al unui cuvânt. ◊ ~ semantică: slăbire accentuată sau lipsă a conținutului semantic al unui cuvânt sau chiar al unei propoziții.