intenție sf [At: ALEXANDRESCU, M. 182 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr intention, lat intentio, -onis] 1 Dorință de a face ceva Si: plan, proiect. 2 Scop. 3 (Îlav) Cu ~ Intenționat (4). 4 (Îlav) Fără ~ Involuntar (2). 5 (Îlc) Cu ~ia să ... Cu gândul de a... 6 (Îlpp) Cu ~ia de a... În dorința de a ... 7 (Îe) A face cuiva proces de ~ii A învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. 8 (Îe) A avea ~ii serioase A fi hotărât să facă ce și-a propus. 9 (Îae) A fi hotărât să ia în căsătorie pe cineva. 10 (Jur) Caracteristică a unei persoane de a fi conștientă de caracterul ilicit al faptei sale.