3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVITA, invit, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. – Din fr. inviter, lat. invitare.

INVITA, invit, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. – Din fr. inviter, lat. invitare.

invita1 v vz invita

invita vt [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / V: (înv) în~, (reg) îngi~ / Pzi: ~vit / E: fr inviter, it invitare] 1 A ruga pe cineva să ia parte la o anumită activitate. 2 A convoca la o întrunire. 3 (Spc) A chema pe cineva la o masă, la o petrecere etc.

INVITA, invit, vb. I. Tranz. A ruga (pe cineva) să se prezinte undeva sau să asiste, să participe la ceva; a chema, a convoca; a pofti, a îmbia. Mă întreb dacă a fost nuntă ori cumetrie de la care dumneata să lipsești. – Ba aș păcătui dacă n-aș recunoaște că totdeauna am fost invitat. SADOVEANU, P. M. 23. Îmi dai voie să te poftesc oleacă în casă și să te invit la un pahar cu apă și la o dulceață? C. PETRESCU, Î. II 167. Invită-i să vie aice ca să parlamentăm împreună. ALECSANDRI, T. I 249. ♦ A soma. Te invit să taci.

INVITA vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invit. / < fr. inviter, it., lat. invitare].

INVITA vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare)

A INVITA invit tranz. 1) (persoane) A chema în mod politicos; a solicita printr-o invitație; a pofti. 2) fig. (persoane) A impune în mod categoric și insistent; a obliga prin amenințare; a soma. /<fr. inviter, lat. invitare

invità v. 1. a pofti, a ruga să vie, să asiste la: a invita la masă; 2. a îndemna ușor la ceva: vă invit a tăcea.

invi sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr invite] (La jocul de cărți, la scrimă etc.) Deschidere.

îngita v vz invita

învita1 v vz invita

învita2 [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ngi~, ~nji~, ~nzi~ / Pzi: învit, (iuz) ~tez / E: ml invitare] (Îrg) 1 vt A îndemna. 2 vt A provoca. 3 vt A instiga. 4 vt A năsoci. 5 vr A se aduna pentru a se ridica împotriva cuiva Si: (înv) a se îngloti, a se pâlcui. 6 vt (Trs) A deschide apetitul. 7 vr (D. vacă) A fi în călduri.

înzita v vz învita2

INVI s.f. (La jocul de cărți, la scrimă) Deschidere. [< fr. invite].

INVI s. f. (la jocul de cărți, la scrimă) deschidere. (< fr. invite)

*invít, a v. tr. (lat. invíto, -áre. V. învit). Chem, rog să vie, poftesc: a invita pe cineva la masă, la dans. Rog cu aeru de a porunci: a fost invitat să ĭasă din sală. V. refl. A te invita tu singur la masa unuĭ amic, a veni nechemat la masa luĭ.

învitéz v. tr. (lat. invito. -áre, a invita). Est. Vechĭ. Azĭ Maram. Îndemn, amuț, îmboldesc (la răŭ). V. refl. Mă amuț, mă pornesc: s’aŭ învitat asupra Ducăĭ-Vodă (N. Cost.). Mă înădesc, mă nărăvesc: se învitase țăraniĭ de veneaŭ la divan cu pîră (N. Cost.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

invita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invit, 2 sg. inviți, 3 invi; conj. prez. 1 sg. să invit, 3 să invite

invita (a ~) vb., ind. prez. 3 invi

invita vb., ind. prez. 1 sg. invit, 3 sg. și pl. invi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVITA vb. 1. v. chema. 2. a (se) îmbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. v. pofti. 4. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. și Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcție, la poliție.) 5. v. provoca. 6. v. cita. 7. v. soma.

INVITA vb. 1. a chema, a pofti. (I-a ~ să meargă la el.) 2. a (se) îmbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. a pofti, a ruga, a solicita. (Îl ~ să intre.) 4. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. și Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcție, la miliție.) 5. a chema, a provoca, (înv.) a provocarisi. (Îl ~ la luptă.) 6. (JUR.) a chema, a cita, (înv., în Transilv.) a soroci. (L-a ~ în fața instanței.) 7. a soma. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

învita (învitez, învitat), vb.1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a ațîța. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Pușcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter.Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s. f. (înv., instigare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învita, învit, vb. I (înv.) 1. a îndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a ațâta, a întărâta, a asmuți, a intriga, a băga fitiluri. 3. a născoci, a produce. 4. a se strânge laolaltă spre a porni împotriva cuiva; a se îngloti, a se pâlcui, a se înceti. 5. a deștepta în cineva dorința, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a invita (pe cineva) la dans expr. (pol.) a ancheta (pe cineva).

a invita la un interval expr. (intl.) a provoca la duel / la bătaie pentru stabilirea ierarhiei dintr-un grup de infractori pe criteriul forței fizice.

Intrare: invita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invita
  • invitare
  • invitat
  • invitatu‑
  • invitând
  • invitându‑
singular plural
  • invi
  • invitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invit
(să)
  • invit
  • invitam
  • invitai
  • invitasem
a II-a (tu)
  • inviți
(să)
  • inviți
  • invitai
  • invitași
  • invitaseși
a III-a (el, ea)
  • invi
(să)
  • invite
  • invita
  • invită
  • invitase
plural I (noi)
  • invităm
(să)
  • invităm
  • invitam
  • invitarăm
  • invitaserăm
  • invitasem
a II-a (voi)
  • invitați
(să)
  • invitați
  • invitați
  • invitarăți
  • invitaserăți
  • invitaseți
a III-a (ei, ele)
  • invi
(să)
  • invite
  • invitau
  • invita
  • invitaseră
Intrare: invită
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invi
  • invita
plural
  • invite
  • invitele
genitiv-dativ singular
  • invite
  • invitei
plural
  • invite
  • invitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învita
învita (1 învit) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învita
  • ‑nvita
  • învitare
  • ‑nvitare
  • învitat
  • ‑nvitat
  • învitatu‑
  • ‑nvitatu‑
  • învitând
  • ‑nvitând
  • învitându‑
  • ‑nvitându‑
singular plural
  • învi
  • ‑nvi
  • învitați
  • ‑nvitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învit
  • ‑nvit
(să)
  • învit
  • ‑nvit
  • învitam
  • ‑nvitam
  • învitai
  • ‑nvitai
  • învitasem
  • ‑nvitasem
a II-a (tu)
  • înviți
  • ‑nviți
(să)
  • înviți
  • ‑nviți
  • învitai
  • ‑nvitai
  • învitași
  • ‑nvitași
  • învitaseși
  • ‑nvitaseși
a III-a (el, ea)
  • învi
  • ‑nvi
(să)
  • învite
  • ‑nvite
  • învita
  • ‑nvita
  • învită
  • ‑nvită
  • învitase
  • ‑nvitase
plural I (noi)
  • învităm
  • ‑nvităm
(să)
  • învităm
  • ‑nvităm
  • învitam
  • ‑nvitam
  • învitarăm
  • ‑nvitarăm
  • învitaserăm
  • ‑nvitaserăm
  • învitasem
  • ‑nvitasem
a II-a (voi)
  • învitați
  • ‑nvitați
(să)
  • învitați
  • ‑nvitați
  • învitați
  • ‑nvitați
  • învitarăți
  • ‑nvitarăți
  • învitaserăți
  • ‑nvitaserăți
  • învitaseți
  • ‑nvitaseți
a III-a (ei, ele)
  • învi
  • ‑nvi
(să)
  • învite
  • ‑nvite
  • învitau
  • ‑nvitau
  • învita
  • ‑nvita
  • învitaseră
  • ‑nvitaseră
învita (1 învitez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învita
  • ‑nvita
  • învitare
  • ‑nvitare
  • învitat
  • ‑nvitat
  • învitatu‑
  • ‑nvitatu‑
  • învitând
  • ‑nvitând
  • învitându‑
  • ‑nvitându‑
singular plural
  • învitea
  • ‑nvitea
  • învitați
  • ‑nvitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învitez
  • ‑nvitez
(să)
  • învitez
  • ‑nvitez
  • învitam
  • ‑nvitam
  • învitai
  • ‑nvitai
  • învitasem
  • ‑nvitasem
a II-a (tu)
  • învitezi
  • ‑nvitezi
(să)
  • învitezi
  • ‑nvitezi
  • învitai
  • ‑nvitai
  • învitași
  • ‑nvitași
  • învitaseși
  • ‑nvitaseși
a III-a (el, ea)
  • învitea
  • ‑nvitea
(să)
  • înviteze
  • ‑nviteze
  • învita
  • ‑nvita
  • învită
  • ‑nvită
  • învitase
  • ‑nvitase
plural I (noi)
  • învităm
  • ‑nvităm
(să)
  • învităm
  • ‑nvităm
  • învitam
  • ‑nvitam
  • învitarăm
  • ‑nvitarăm
  • învitaserăm
  • ‑nvitaserăm
  • învitasem
  • ‑nvitasem
a II-a (voi)
  • învitați
  • ‑nvitați
(să)
  • învitați
  • ‑nvitați
  • învitați
  • ‑nvitați
  • învitarăți
  • ‑nvitarăți
  • învitaserăți
  • ‑nvitaserăți
  • învitaseți
  • ‑nvitaseți
a III-a (ei, ele)
  • învitea
  • ‑nvitea
(să)
  • înviteze
  • ‑nviteze
  • învitau
  • ‑nvitau
  • învita
  • ‑nvita
  • învitaseră
  • ‑nvitaseră
înzita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

invita, invitverb

  • 1. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mă întreb dacă a fost nuntă ori cumetrie de la care dumneata să lipsești. – Ba aș păcătui dacă n-aș recunoaște că totdeauna am fost invitat. SADOVEANU, P. M. 23. DLRLC
    • format_quote Îmi dai voie să te poftesc oleacă în casă și să te invit la un pahar cu apă și la o dulceață? C. PETRESCU, Î. II 167. DLRLC
    • format_quote Invită-i să vie aice ca să parlamentăm împreună. ALECSANDRI, T. I 249. DLRLC
    • 1.1. A chema insistent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: soma
      • format_quote Te invit să ieși. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Te invit să taci. DLRLC
etimologie:

invi, invitesubstantiv feminin

  • 1. (La jocul de cărți, la scrimă) Deschidere. DN
    sinonime: deschidere
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.