izmenire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: izmeni] (Înv) 1 Schimbare a înfățișării cuiva sau a ceva Si: izmeneală (1), izmenitură (1). 2 Transformare. 3 Înrăutățire a unei situații Si: izmeneală (3), izmenitură (3). 4 Involuție a cuiva de la om cinstit la mișel Si: izmeneală (4), izmenitură (4). 5 Urâțire. 6 Îmbolnăvire a cuiva, care devine slab și neputincios Si: izmeneală (6), izmenitură (6). 7 Pierdere a sănătății mintale Si: izmeneală (7), izmenitură (7). 8 Prefăcătorie prin care cineva încearcă să pară ce nu este Si: izmeneală (8), izmenitură (8). 9 Fudulire. 10 Sclifosire. 11 Răsfățare.