IZOLA, izolez, vb. I. 1. Tranz. A despărți cu totul, a separa. Urechea, deprinsă acum să izoleze fiecare sunet, lămuri pași. C. PETRESCU, C. V. 50. Multe județe sînt complet izolate, fiindcă țăranii au tăiat firele telegrafice și telefonice. REBREANU, R. II 77. ♦ A împiedica transmiterea căldurii, umezelii, sunetelor etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul cu ajutorul unei materii izolante; a separa cu ajutorul unei materii izolante un corp prin care trece curentul electric, de alt corp, bun conducător de electricitate. Firele electrice le izolăm cu o cămașă de cauciuc. 2. Refl. (Despre oameni) A se retrage, a se îndepărta de ceilalți oameni, de societate, vădind o atitudine individualistă. Acești cărturari, potrivit înclinărilor personale, se izolează căutînd răgaz pentru preocupările lor. SADOVEANU, E. 30. De la moartea lui Matei Basarab (1654) și mai cu seamă de la Șerban-vodă Cantacuzino (1674- 1668), domnul și boierii se izolară de popor, aceea ce făcu pe acesta să fie indiferent la glasul lor. BĂLCESCU, O. I 93. ◊ Fig. Știința adevărată nu se izolează de popor, ci e în serviciul poporului.