jefuit², ~ă a [At: BIBLIA (1688), 146/2 / V: jacu~, jăcu~, jăf~, jăhu~, jău~, jecu~, jehu~ / Pl: ~iți, -e / E: jefui] 1 Prădat. 2 Furat. 3 Care a fost stors de bani sau de alte mijloace materiale prin forță sau prin înșelăciune Si: jăpcănit², jecmănit². 4 Exploatat. 5 (Imp) Plagiat. 6 (Imp; d. o femeie) Răpită și siluită. 7 Devastat.