jena vb. I. 1 tr. (compl. indică oameni) a conturba, a deranja, a importuna, a incomoda, a inoportuna, a încurca, a stânjeni, a stingheri, a supăra, a tulbura, <pop.> a zăticni,<fam.> a sinchisi, a zbuciuma, <înv. și reg.> a zăhăi, <reg.> a înghebeji, <înv.> a dodei, asminti, a strâmtora, <grec.; înv.> a discolipsi,<fig.; livr.> a asoma, <fig.; rar> a handicapa. Nu vrea să fie jenat întrucât are de lucru. 2 tr. (compl. indică ființe; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „în” sau „la”) a împiedica, a stânjeni, a stingheri. Tocurile înalte o jenează în mers. Placa dentară o jenează la mestecat. 3 tr. (despre senzații,stări fizice etc.; compl. indică ființe) a chinui,a necăji, a sâcâi, a supăra, <pop. și fam.> a ține. De câteva zile îl jenează o tuse uscată. 4 refl. (despre oameni) a se rușina, a se sfii, <înv. și reg.> a se stânjeni, <înv.> a se înfrunta, a se scandalisi, a se scăndăli, a se stidi, <fig.; reg.> a se teși. Se jenează să împrumute bani.