JERTFI, jertfesc, vb. IV. Tranz. 1. A aduce (o) jertfă (1). Nu e mort ca să-l jelești Și bucate să-i jertfești. PĂSCULESCU, L. P. 201. 2. A sacrifica. (Ironic) Risipitor cu timpul său, jertfește mult mai multă vreme jocului de cărți decît patriei sale. BOLINTINEANU, O. 251. El a jertfit amorul său. NEGRUZZI, S. I 56. ◊ Refl. Făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12. ♦ A omorî. Purice mustră întîi pe boierul vînător pentru că jertfește ființe nevinovate din cîmpii și păduri. SADOVEANU, E. 260.