JIGANIE, jigănii, s. f. (Familiar) Animal sălbatic; dihanie, jivină, lighioană; (p. ext. mai ales în glumă) animal domestic. Au așteptat un pic, ascultînd tropăitul mărunt al jigăniilor mînate la tainițile lor. SADOVEANU, N. P. 44. În fiecare an pornea în sus pe lîngă Olt, cu o turmă de jigănii îngrășate... și făcea vînzare bună, la Sibiu. GALACTION, O. I 299. Avea nouă limbi acea jiganie. ISPIRESCU, L. 343. Fojgăiau balaurii... și altă mulțime nenumărată de gîngănii și jigănii înspăimîntătoare. CREANGĂ, P. 94.