jigodie sf [At: CARAGIALE, M. 332 / Pl: ~ii / E: mg zsigora] 1 Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, căderea părului, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului) Si: jigăraie (2), (îrg) jigărainiță, jigoare (1). 2 Câine jigărit Si: javră, jigăraie (3), potaie. 3 (Pex; dep) Animal jigărit Cf jiganie. 4 (Dep) Om lipsit de caracter. 5 (Pgn) Animal.