jigodie s.f. I 1 (zool.; mai ales deprec.) javră, potaie, cotei, cotarlă, jigăraie, șarlă, cotaie, holă, păhaie, pohârlă, pujlă, teaucă, tută (v. tut²), <reg.; deprec.> cotiuhă, jagardea, schilă. O mulțime de jigodii se adună în jurul tomberoanelor. 2 (zool.; pop.) v. Animal. Bestie. Dihanie. Fiară. Jivină. Sălbăticiune. 3 (med. vet.; pop.) v. Boala lui Carré (v. boală). II fig. (mai ales deprec.) derbedeu, lichea, neisprăvit, netrebnic, om de nimic, pușlama, secătură, căzătură, javră, lepădătură, lepră, otreapă, potaie, zdreanță, <fig.; înv. și pop.> lingoare, <fig.; pop. și fam.>scârnăvie, <fig.; fam.; deprec.> cârnat, pintenat, tinichea, <fig.; reg.> jagardea, loază, lozenie, postoroncă, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> jabă, șulfă, <fig.; deprec. > poamă, <fig.; peior.> gunoi. Individul este o jigodie lipsită de caracter.