JIGODIE, jigodii, s. f. 1. Boală molipsitoare, gravă, a cîinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, prin atrofie musculară etc. și care se termină de obicei cu moartea animalului. Tremuri ca un cățel bolnav de jigodie. DELAVRANCEA, S. 196. Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului! zic în gîndul meu. N-am văzut de cînd sînt o javră mai antipatică și mai scîrboasă. CARAGIALE, O. II 267. 2. Cîine slab, prăpădit, bolnav; jiganie, javră, potaie. ♦ Dihanie, lighioană, animal. Toate jigodiile Cîte-n baltă le vedea Pe toate că le prindea. MARIAN, S. 259.