jinduitor, -oare adj. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „după”) ahtiat, avid, dorit, doritor, dornic, jinduit, râvnitor, ahotnic, <fig.> flămând, înfometat, însetat, lacom, setos, <fig.; înv. și reg.> însetoșat, <fig.; înv.> lihnit. Tânărul este jinduitor după muzică.