JITAR, jitari, s. m. (Regional) Păzitor de țarină. V. pîndar. Rămîn... holdele fără jitar și nime nu se atinge de ele. CREANGĂ, A. 72. Satu lui Cremine, fără cîni și fără jitari. ALECSANDRI, T. 47. Chema... Cînd pe stăpînu-său cu jordia în mînă Să-l scoată din grădină, Apoi și pe jitar. DONICI, F. 45.