josnic, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. abject, infam, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, păcătos, periculos, scelerat, ticălos, ultim, <înv. și pop.> eretic, nebun, parșiv, becisnic, rău, <pop.; deprec.> tigoare, japiță, <înv. și reg.> ticăit², bedaș, cotăzit, hârlav, pălăvatic, pohoț, pângar, proclet, <înv.>: fărădelege, fărălegiuitor, nimerit, nimicit, ocărât, răutățit, vil, infect, lamentabil, murdar, negru, sordid, <fig.; livr.> reptilian, <fig.; pop. și fam.; deprec.> lighioană, șobolan, vierme. Prin fapta sa s-a dovedit a fi un om josnic. 2 adj. (despre fapte, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) abject, infam, mârșav, mișel, mișelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, turpid, <livr.> ignobil, sacrileg, <înv. și pop.> scârnav, <pop. și fam.> parșiv, <reg.> chiolhănos, cotăzit, hârlav, <înv.> blestemățesc, fărădelege, ocărât, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaș, verigășos, <fig.> infect, murdar, sordid, <fig.; rar> lamentabil,<fig.; pop. și fam.> spurcat². A recurs la cele mai josnice manipulări.