JOSNIC, -Ă, josnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de demnitate, decăzut, ticălos, netrebnic, abject. Spuse vorba josnică dinadins ca să-i mînjească, să-i înjosească pe toți. DUMITRIU, V. L. 45. Iți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș, josnic. BARANGA, I. 189. Ce termeni goi de cuget! ce josnice simțiri. MACEDONSKI, O. I 169.