Definiția cu ID-ul 500598:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
jugleie s. f. pl. – Picioare, labe. Bg. žegli (DAR); cf. bg. žegla, žegal, de unde jiglă, s. f. (stinghie la jug), cf. Conev 80, DAR; și bg. žuglan „picior”, de unde juglan, s. m. (flăcău, tînăr; cerșetor), cf. Bogrea, Dacor., IV, 818.