jupui vb. IV. I 1 tr. (compl. indică animale moarte sau, p. restr., pielea lor) a ecarisa, a ecorșa, <rar> a pieli, <pop.> a beli, <înv. și reg.> a despuia, <reg.> a mezdri, a pieleji. Doi bărbați jupuiau un berbec într-o magazie. 2 tr., refl. (med., med. vet.; compl. sau sub. indică ființe ori părți ale corpului lor) a (se) juli, a(se) zdreli, a (se) zgâria, <pop.> a (se) beli, a (se) stropși, <înv. și reg.> a (se) rujdi, <reg.> a (se) mezdreli, a (se) mezdri, a pieleji. A căzut și s-a jupuit la genunchi. 3 refl. (med., med. vet.; despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare, de vânt, necrozată etc.) a se coji, a se descuama, a se exfolia, a se scoroji, <pop.> a se jupi, <înv.> a se tărâța. Pielea de pe mâinii s-a jupuit de la detergenți. 4 tr. (compl. indică trunchiuri de copaci, ramuri de arbori) a coji, a descoji, <rar> a despuia, <reg.> a măzga, a scorțăli. A jupuit un trunchi de stejar pentru a face scânduri din el. II tr. fig. (compl. indică oameni) a extorca, a jecmăni, a jefui, <fig.> a jumuli, a mulge, a scurge, a stoarce, a suge, <fig.; rar> a jintui, <fig.; pop.> a jupi, <fig.; fam.>a carota. Sub pretextul că îi poate facilita cumpărarea unei locuințe la un preț modic, l-a jupuit de bani.