jupân, jupâni, s.m. – Titulatură nemeșească (Bârlea, 1924). Titlu de noblețe dat persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții: „Și m-or pune după masă / Și mi-or zice jupâneasă”. – Et. nec. (DER, DEX, MDA); din sl. županǔ „stăpân al unei întinderi de pământ” (Miklosich, Cihac, Șăineanu, Rosetti, Tiktin, Candrea, cf. DER).