JURISDICȚIE, jurisdicții, s. f. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca, de a rezolva un litigiu, de a dezlega o pricină; p. ext. teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită acest drept. – Variantă: jurisdicțiune (pronunțat -ți-u-) (KOGĂLNICEANU, S. A. 164) s. f.