jurământ sn [At: CORESI, EV. 548/18 / V: giu~ / Pl: ~minte, (înv) ~e, ~mente, ~minți^[1] / E: ml juramentum] 1 Afirmare, promisiune solemnă, adesea prin invocarea divinității, de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte. 2 (Spc; îe) A-i da cuiva ~ A da cuiva dreptul de a se jura. 3 (Îs) Sub prestare de ~ Declarație întărită prin jurământ (1). 4 Angajament solemn, exprimat printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria față de popor, de stat etc. 5 (Îe) A depune ~ul A se angaja în mod solemn în fața unei autorități de a îndeplini cu fidelitate funcția acordată. 6 (Pgn) Promisiune fermă de a face ceva. 7 (Pop) Blestem. corectat(ă)