* just, -ă adj. (lat. justus, d. jus, drept, dreptate). Drept, echitabil: Ludovic XIII al Franciiĭ fu supranumit cel Just. Conform justițiiĭ, dreptuluĭ: sentență justă. Conform rațiuniĭ, bunuluĭ simț: observațiune justă. Fundat, legitim: o justă mîndrie. Exact, conform justețiĭ: balanță justă. Care apreciază bine distanțele și formele: ochĭ just. S.n. Ceĭa ce e just, drept, justiție: noțiune de just (saŭ: de justiție) și de injust. Adv. În mod just.